CARTE DE ONOARE

După cursurile de schi, părinții sau chiar copii ne-au scris:

Ivona – 42 ani cu fiica Clara – 10 ani, februarie 2014, București:

La 42 ani, nu ai zice că mai înveți să schiezi la varsta asta! Ei bine niciodată nu este prea târziu, mai ales cu un instructor de schi atat de minunat ca Felicia.
Felicia, mi-ai făcut un dar minunat, faptul să pot schia alături de fetița mea.
Nu mă pricep să apreciez metoda prin care ne-ai învățat însă pot să spun că a mers, cu toată frica și tiparele minții. Ai reușit să mă pui pe schiuri și să imi construiești încrederea în mine.
Felicia, multumim! Multumim pentru acești doi ani în care ne-ai oferit niște clipe frumoase, niște satisfacții personale și momente de reușită.
A fost super la schi și abia astept să vină iarna să mergem iar pe munte. Îți multumesc și pentru faptul că ai învățat-o pe Clara însă provocarea adevărată sunt cei de vârsta mea.

Remus cu soția și cei trei copii – gemeni 7 ani și 14 ani, ianuarie 2014, Anglia:

Am început să ne gândim serios la schi acum două luni, când am hotărât să petrecem câteva zile la Bușteni noi și cei trei copii, după sărbătorile de iarnă.
Începutul a fost destul de greu, dar în aproximativ două zile Felicia a declarat că suntem gata, cel puțin eu și gemenii puntem urca.
Am luat telescaunul la Kalinderu pâna sus și in momentul când am vazut pârtia, aproape că am renunțat.
Fiind cam mult de coborât, nu prea am avut de ales și mi-am dat drumul la vale……
M-am rostogolit o singura dată , în rest totul a mers ca pe roate (schiuri).
Am învățat să controlăm viteza și din acel moment am devenit dependent :) .
Felicia a fost foarte răbdătoare cu noi, ne-a supravegheat și a intervenit cu exemple și sfaturi când a fost necesar. Totul a fost fantastic.
Multumim pentru timpul și sfaturile acordate.

Augustina, 14 ani, București, ianuarie 2014:

Pe parcursul celor patru ore de schi am învățat foarte multe lucruri noi, singurul lucru pe care mi-l doresc este să nu uit la fel de repede precum le-am învățat. A fost o experiență minunată pe care mi-ar plăcea nespus de mult să o mai repet.

Cu drag ,
Augustina

Carmen, februarie 2014 – al doilea an de cursuri
(curs pentru intermediari)
, București:

Buna Felicia,
Te rog să primești și gândurile mele de skior (mediu).
Nu e ușor să descriu pe scurt experiența schiatului, mai ales că anul ăsta ne-am pregătit pentru nivelul mediu. Dar mă gândesc cu mare, mare drag și cu nespusă bucurie că am schiat și anul ăsta, că am mai învățat ceva nou și că pot să fiu un schior responsabil pe partie.
Nu am cum, însă, să nu mulțumesc bunului Dumnezeu pentru fiecare zi minunată din curs. Pentru minunea de-a fi sănătoasă și de-a mă fi bucurat și eu de fantasticul schiat.
Bucuria asta frumoasă e imediat urmata de sentimentul “bun, și dacă nu mai e zapadă, eu până la iarnă.. ce fac?!”. Atat de mult îmi place!
Pe schiuri la fel de fericit e și viitorul meu soț. Cum să nu fie și mai frumos? (au învățat împreună)
In mod cert a fost un câstig mare și cursul de anul ăsta. Am cunoscut oameni frumoși și dacă am mai schia împreună m-aș bucura foarte mult.
Și mai mulțumesc Cerului că am avut un profesor extraordinar. Iți spune că poți să faci și faci. Pentru că știe cum și pentru că știe să-ți arate cum anume poți să faci ca sa iasă treaba.

Fam Pavel (ambii părinți și copil 7 ani), București:

Vă mulțumim frumos pentru mesaj și pentru pozele trimise.
A fost foare bine cu Vasi. Călin, băiețelul nostru l-a îndrăgit tare mult!
Cu siguranță revenim la dvs. și în sezonul următor.

Toate cele bune!
Viviana Pavel

Radu, ianuarie 2014 , București:

Feedbackul meu pentru tine e foarte pozitiv. Mi-a plăcut foarte mult că observai foarte repede unde greșeam. Mi-au plăcut exercițiile și cum s-au legat. Mi-a plăcut că ești veselă. Și nu în ultimul rând, mi-a plăcut foarte mult grupa și chiar m-am distrat cu voi.

Adrian Stefanescu, tatăl lui Șerban – 7 ani, București, februarie 2014:

EXCEPTIONAL!!! Băiețelul meu de 7 ani, Șerban, a învățat să schieze în 5 zile datorită lui VASI care este un om deosebit, de o calmitate cum rar se vede. În primele 2 zile eram puțin cam sceptic, însă Vasi imi spunea doar să am răbdare, pentru că fiecare copil are ritmul lui. A treia zi am intrat pe pârtia cu banda din Bușteni, iar Vasi a făcut primele 3 ture cu Serban în brațe. Apoi l-a lăsat pe el să meargă singur, bineînțeles după ce i s-a explicat ce și cum să facă. În aceeasi zi, după terminarea orelor cu Vasi, baiețelul mi-a spus că vrea să mai rămână să schieze. A mai făcut cam 8 coborâri singur singurel. Următoarea zi, un alt monitor m-a întrebat de când schiază băiețelul pentru că se mișcă foarte bine. I-am spus că de 2 zile.
MULTUMIM VASI ȘI TINEM LEGĂTURA!

Dna Dr. Buruiană, mama Matei – 6 ani, București – februarie 2014:

Vă mulțumesc pentru gândurile frumoase și pentru colaborarea pe care am avut-o. Cu siguranță ne vom revedea. Am vrut inițial să revenim acum, la început de martie, dar nu cred că mai sunt condiții, așa că cel mai probabil ne vom revedea în iarnă.
Matei a fost atat de încântat și a plecat supărat pentru că s-a terminat povestea cu coborâtul pe pârtie, dar i-am promis că acesta a fost doar începutul cursului și că va exista și o continuare, când vremea ne va permite.
Încă o dată vă mulțumim pentru colaborare și pentru gânduri și vă dorim o primăvară frumoasă!
Păstrăm legătura.

Eugen și Florin, februarie 2014, București:

Multumim Felicia.
După 2 zile pe pârtie cu Felicia am reușit să ne depășim propriile așteptări. Cel puțin eu am plecat de la nivelul 0.1, am încredere, cu ce am învățat în două zile, să cobor pârtia de la Bușteni de unul singur.

Marius, ianuarie 2014, București:

Mă bucur foarte tare că am venit la cursurile cu tine. Am învățat mai mult decât mă așteptam.

Carmen, Galati – 2013:
I week
Mare bucurie si entuziasm, ce-a putut insemna week-end-ul asta. A fost de-a dreptul senzational. Imi voi aminti cu placere de prima oara cand am pus schiurile in picioare si a si avut sens ce am facut.II week
Ajutorul Feliciei a fost extraordinar, pentru ca si eu am reusit sa fac ceva ce nu-mi inchipuiam ca o sa fie atat de fain.III week
Voiam sa iti multumesc din suflet inca o data pentru ajutorul tau. Am descoperit ceva nou, prin sfaturile tale am descoperit cum trebuie inceput skiatul si mai ales ca-mi place atat de mult incat vreau sa continui
Ieri aveam incontinuu imagini de pe partie si sentimentul ca vreau acolo, azi is la fel de trista ca s-a terminat cursul. Sunt foarte bucuroasa ca am invatat sa skiem si ma uitam cu uimire si incantare la poze si filmulete.
Dar daca o mai fi zapada, am zis ca peste 2 week-end-uri sa mergem la Sinaia. Iar pentru la iarna, sa ne socotesti si pe mine si George printre elevi. Atunci o sa profitam de zapada ca sa skiem mai mult.
Ma bucur foarte mult ca ne-am cunoscut si dupa ce da caldura, speram sa ne intalnim pe munte in ture.
Multa sanatate si spor in toate si tinem legatura.
Lavinia, Tulcea – 2013:
II week:
A fost fain Felicia, mersi!
Imi place ca te ocupi de fiecare in parte. Am progresat fata de week-end-ul trecut, dar mai am de invatat si exersat. Mi-am dat seama totodata ca ski-ul e un sport solicitant si ca tot antrenamentul meu de alergat nu ma ajuta Nu ma gandeam ca picioarele au atatia muschi care au nevoie de antrenamante separate si mi se parea ca daca am bifat alergatul, le-am bifat pe toate. Gresit!
Speram sa avem zapada si saptamana asta, poate cobor si eu partia mai putin crispata si fara cazaturi.III week
Sunt foarte fericita pentru ce am realizat impreuna in aceste 3 weekend-uri.
La inceput, am zis sa incerc si eu marea cu degetul, nu-mi imaginam ca o sa si iasa ceva.
Cele mai frumoase lectii pentru mine, personal, au fost cele de curaj si perseverenta. Ne vedem cu siguranta la modulul de intermediari
George, Galati – 2013:
I week:
A fost senzational si abia astept sa ne revedem weekend-ul viitor. Nu credeam ca o sa pot face tot ce am facut in weekend. Ajutorul si instructiunile tale au fost foarte bune si adaptate pentru fiecare dintre noi in parte.III week:
Acesta a fost primul weekend in care am facut febra musculara.
Ca sa-ti spun ce deja am mai spus, a fost nu doar super ci si foarte frumoasa experienta.
Inainte aveam frica sa urc pe schiuri, aveam impresia ca te duci la vale si te opresti in pom/brad.
De la prima ora, nu stiu exact ce fel ai facut, dar ne-ai dat incredere, cel putin in cazul meu si nu am mai simtit frica (pana la virajele paralele dar am trecut si de alea).
Mi-a placut ca ne-ai pus sa repetam pana ce ne-au iesit bine toate elementele si cea mai mare realizare a fost ca am coborat partia singuri si nu trasi in bete. E sentimentul ala de bucurie/fericire/satisfactie care e greu de descris dar te simti bine. Daca ma cobora cineva 1.2 Km in bete cred ca as fi ramas cu impresia ca fara cineva sa ma opreasca as fi ajuns in pom.
Cel putin la mine a prins metoda ta si mi-a placut foarte mult. Poate pentru unii pare cam multa repetitie si putina “actiune” dar pentru mine a fost perfect … asa am fost obisnuit, fac ceva incet pana iese.
Ce mi-a mai placut foarte mult, este ca ai reusit sa ne faci pe fiecare in parte sa reusim sa facem ce era de facut. Ai simtit ce putem si asta iti da incredere cand vezi ca cineva iti da instructiuni, stie ce iti spune, stie de ce spune si iti si spune de ce.
Sunt sigur ca iti si place ceea ce faci, cineva fara placerea asta nu cred ca ar fi fost atat de dedicat.
La mine conteaza asta foarte mult.
Trecand mai departe mie mi-a placut foarte mult, mi-a placut metoda ta. Ssunt foarte fericit ca am urcat pe schiuri cu ajutorul tau. Stiu ca poate pare cam “prea mult” ce am scris, da’ e cu bucurie.
Abia astept sa vorbim pentru la iarna pentru continuarea cursului si sincer iti spun ca abia astept”.
Cuvant de incheiere:
Ma bucur in primul rand ca acest sport SCHIUL a mai castigat cativa adepti.
Multumesc fiecaruia in parte pentru participare si ma bucur si eu impreuna cu voi de fiecare reusita, la fiecare pas.
Sa ne revedem sanatosi!
Florin si Cristina, Bucuresti – 2013:

Ski-ul e un drog. Vedeam multi colegi de birou care asteptau cu sufletul la gura sa vina weekend-ul ca sa fuga, chiar si pentru o zi la munte sa schieze. Pana acum 3 saptamani imi spuneam ca tre sa fii un pic nebun sa-ti doresti sa petreci ore intregi in aglomeratia de pe DN1 pentru cateva ore de stat cu schiurile in picioare… Ma inselam, sau intre timp am devenit si eu :)

Dupa lungi calcule de costuri, ne-am hotarat sa facem primul pas in momentul in care ne-am gasit costume de schi la preturi f bune. Am cautat pe net, am gasit pagina Feliciei si dupa cateva mailuri in care am stabilit detaliile, a ramas sa ne vedem sambata dimineata la baza partiei Kalinderu.

Prima zi a fost mai grea. Vasi ne-a invatat lucrurile de baza, insa era destul de frustrant sa te tarai acei cativa metri la baza partiei in timp ce ii vedeai pe ceilalti trecand elegant in viteza spre telescaun. Spre sfarsitul celei de-a doua parti a lectiei, vazand ca am obosit rau urcand in trepte Vasi ne-a mutat pe partia de incepatori din FunPark. Aici partea de deplasare s-a rezolvat usor prin folosirea benzii, insa cei 100m de partie brusc ni se pareau mult prea lungi :) . Prima coborare a fost mai problematica, insa cu sfaturile lui Vasi am inceput sa ne imbunatatim pozitia, tehnica si incetul cu incetul sa prindem incredere in noi. A doua zi lectiile au continuat pe partia din FunPark si daca nu am fi fost grabiti de plecarea spre Bucuresti cred ca ar fi inceput sa ne iasa si cateva viraje in derapaj.

Febra musculara nu ne-a ocolit, insa dupa cateva zile nu ne mai aduceam aminte decat de senzatiile frumoase avute pe partie.

Se pare ca Vasi a avut dreptate, acea pauza de doua saptamani intre prima si a doua noastra intalnire a dus la sedimentarea informatiilor si sambata, la momentul re-urcarii pe schiuri deja acestea nu ne mai pareau elemente complet straine de corpul nostru. Dupa o jumatate de ora de reimprospatare a notiunilor invatate, ne-am trezit in telescaun catre varful partiei Kalinderu. Senzatia de nesiguranta nu ne-a ocolit, insa prima coborare a fost nesperat de reusita (evident, cu cateva testari a elasticitatii partiei, insa nimic grav) si am ajuns la baza dupa aproximativ 30 de minute. Cea de-a doua jumatate a zilei de scoala am cam ratat-o pentru ca acea pauza de doua ore nu facuse decat sa ne stearga complet orice informatie si picioarele nu ne mai ascultau deloc. Oricum, am incheiat ziua agreind sa ne revedem duminica la cota 2000.

Duminica (a patra zi de cursuri) totul s-a schimbat. Peisajul absolut sensational de la 2000 parca ne-a dat aripi si atat eu, cat si sotia, faceam progrese la fiecare coborare. Am coborat varianta la Valea Dorului de 4-5 ori, de fiecare data tot mai bine, ajutati de corectiile atent directionate ale lui Vasi. La sfarsitul zilei, cu incredere in fortele proprii si cu aprobarea “invatatorului”, am decis sa coboram pe schiuri pana in Sinaia. Drumul de vara a fost fantastic. Pe portiunile unde era mai ingust avea o panta suficient de lina pentru a nu crea probleme, astfel incat dupa nici 15 minute eram la cota 1400. De aici, increzator in propriile forte (abia descoperite) am decis sa continuam pe Partia noua pana la baza telegondolei. Din nefericire, partia era plina de gheata, astfel incat coborarea a durat ceva mai mult, insa mi-a prins extrem de bine pentru ca am reusit sa beneficiez de sfaturile lui Vasi pe fiecare portiune mai dificila.

Saptamana urmatoare am schiat la Cota 2000 2 zile, in Poiana Brasov 1 zi (unde am coborat de 4-5 ori Drumul Rosu), pe Kalinderu 3 zile (timpul minim de coborare ajungand si la 3.35 minute). Asadar, eu ma declar complet multumit de cursurile predate de Vasi si sunt convins ca la inceputul sezonului viitor ne vom revedea pentru a ma ajuta sa trec la nivelul urmator. Pentru noi, experienta a fost una extrem de placuta aducandu-ne de la stadiul de complet necunoscatori la un nivel intermediar (zic eu) in doar 16 ore de curs.

Felicitari si multumiri!

Marius, 37 de ani, Bucuresti – 2013:

M-am decis sa invat ski la 37 de ani :) La recomandarea unor prieteni din cursul de “supravietuire”, am inceput lectiile de ski cu Felicia.
Dupa 6 sedinte de cate 4 ore, pot spune (iar Felicia poate confirma:) ca ma descurc onorabil pe o partie. Skiul este un sport complex, cere rabdare, ceva curaj, dar mai ales ambitie, in special cand dupa cateva (inerente) cazaturi, trebuie s-o iei de la capat. Pe de alta parte, senzatia momentului in care cobori integral o partie este absolut incredibila. Pentru o astfel de senzatie, ca si alte senzatii de acolo de sus, dintre brazi si zapada, va indemn sa va apucati de ski.
Niciodata nu e prea tarziu!

Iulian TUDOR, Constanta – 2013:

Buna ziua,
Cursul a decurs foarte bine, dl. Vasi este un instructor foarte bun, tin sa-i multumesc inca odata. Este un sport care imi place, o experienta unica, de cate ori voi
avea ocazia sa schiez, nu voi ezita de acum incolo. Va multumesc inca odata pentru tot. O zi buna, cu mult respect

Mihai, 29 ani Luzern, Elvetia – 2013:

Prima oara pe schiuri a fost o senzatie fantastica. Anterior nici macar nu stiam cum se incalta claparii.
Am aflat ca este bine mai intai sa inchiriezi echipament pentru a putea afla apoi ce se potriveste mai bine – nu are nici un sens sa cumperi din prima.
In prima zi am invatat pozitia de baza pe schiuri si plugul, pe o panta lina, ce sa fac si ce sa nu fac cand sunt pe schiuri.
In cateva zile am reusit sa stau pe schiuri si sa realizez coborari scurte cu viraje.
Felicia mi-a aratat tot ce este necesar pentru a capata siguranta in coborare si o pozitie cat mai corecta pentru plasarea centrului de greutate astfel incat sa fiu in
echilibru.
Pentru perserverenta si rabdare nu pot decat sa va recomand sa invatati cu Felicia sa schiati – incercati, merita!

Silvio, tata cu doi copii, Bucuresti – 2013:

Si eu m-am mirat ca au prins asa repede si cel mai important au capatat incredere.
Vasi a fost nemaipomenit, i-a incurajat in permanenta.
Deja li s-a deschis apetitul, voiam sa ajungem si saptamana aceasta vineri, dar din
pacate a aparut ceva si nu mai putem veni.
A ramas sa gasim in spatamanile viitoare o noua fereastra.

Familia Rosh, București – 2013:

Am inceput anul 2013 cu o premiera si anume am invatat sa schiem, eu, sotul si partial fetita de 3 ani si 9 luni. Nici unul nu mai statuse pe schiuri asa ca aveam emotii, ma gandeam ca o sa cad, nu o sa reusesc sa prind miscarile, o sa-mi fie frica. Nici vorba!
Dl. Vasi ne-a inspirat de la inceput increderea in noi si ne-a asigurat ca vom reusi sa coboram singuri partia la final. Si chiar asa a fost. Dupa 5 zile, respectiv 10 ore, am reusit sa coboram singuri pe Kalinderu si sa ne dam la vale:).
Cea mica a prins foarte usor elementele de baza si la anul sigur o sa-i fie foarte usor sa aprofundeze.
Acum abia asteptam un weekend liber, cu zapada, sa fugim din nou la munte.

INSCRIE-TE LA CURSUL DE SCHI – CLICK AICI

Familia Bondalici, Câmpina – 2013:

A fost intr-adevar frumos. A fost un prim week-end de ski destul de intens (pentru mine si Raluca) si cred ca incepe sa ne placa.

Pentru noi a fost ceva cu adevarat inedit si, atat eu cat si Raluca, ne-am simit poate coplesiti de noutate la un moment dat, dar Vasi a avut rabdare (ba chiar destul de multa as indrazni sa spun) cu noi si per total totul a iesit asa cum speram: un bun inceput.

In weekendul trecut nu am mai fost la munte dar, asa cum iti spuneam si in primul mesaj, intentionam sa mergem “singuri” pe o partie usoara si vedem daca ne descurcam; ideea ar fi sa exersam un pic elementele de baza astfel incat sa prindem un pic de dexteritate si sa le executam cat mai natural (acum ne gandim inca la ce trebuie sa facem inainte de un viraj, spre exemplu).

Familia Herciu (părinții și Mihai 7 ani), Bacău – 2013:

of, of….de-as avea cuvinte sa ma pot exprima!!… cuvintele ar fi palide umbre ale simtirilor! vorba lui Eminescu: fara schiuri, viata e pustiu!

Dan, 30 ani, București-2013:

Iata cum am vazut eu cele 4 zile de schi.

Inainte sa ajung pe partie eram ferm convins ca nu voi putea sa cobor pe schiuri nici macar cativa metri. Am rugat-o insa pe Felicia sa ma ia de la zero si am fost surprins sa vad ca schiurile incep sa se miste paralel, virajele ies, plugul functioneaza..

Felicia a avut foarte multa rabdare si s-a tinut de capul meu tot timpul, facand armata cu mine, astfel incat in fiecare seara dupa curs plecam acasa cu sentimentul ca am mai invatat ceva, ca am progresat si ca in ziua urmatoare va fi mai bine.
La finalul celor 4 zile de curs am reusit sa cobor in siguranta partia, fara teama ca nu ma voi putea opri.

O recomand pe Felicia cu toata caldura. Are tact, rabdare, si isi cunoaste foarte bine meseria. Si nu in ultimul rand, poate invata pe oricine sa schieze, indiferent de varsta :)

Familia Zbircea (părinții și copii Dragoș 5 ani, Victor 7 ani), București – 2011:

Poveste din camera Pensiunii “Casa Magica”

Povestea noastra incepe dupa Craciunul lui 2010. Dornici de a nu ne lasa copiii in fata televizorului pe perioada vacantei am hotarat sa cautam ceva de facut… iar in cautarile noastre pe net….am gasit-o pe Felicia Farcaş.
Nu o sa scriu prea mult, desi un jurnal de vacanta ar putea fi chiar amuzant, nu doar pentru cei care au participat…. ci si pentru cei care citesc.
Felicia este instructorul ideal pentru orice varsta. Copii au fost incantati sa lucreze cu ea, au invatat foarte repede si cu mult inaintea adultilor tot ce era explicat. Stie sa fie ferma, dar in acelasi timp este calda, placuta si vesela, prietenoasa si plina de viata. Si noi adultii, si ma refer aici la mine si la sotul meu, am facut alaturi de Felicia primul pas in a schimba stilul nostru de viata si modul de a ne gandi la un concediu, la o vacanta. Am reusit, alaturi de Felicia, dupa 16 ore de curs de ski sa coboram partia Kalinderu…..pentru noi o performanta.
Daca sunteti curiosi si nu aveti timp pentru citit am sa ma rezum la atat: NU RATATI O VACANTA LA SKI ! (cu un instructor) MERITA ! Nu doar pentru copii.
Succes Felicia si sper sa ne revedem cat mai curand !

Familia Vladescu, Bucureşti-2012:

Buna ziua!

Nu cred ca renunta Ruxi la cursurile de schi.Vara trecuta a trecut prin aceleasi stari la inot. De fapt ii era frica doar la sfarsit cand trebuia sa sara in bazin, de pe margine. Am lasat-o incet, si domnisoara ei antrenor la fel si la sfarsitul verii, sarea asa de bine si ii placea asa de mult, ca imi era mie mai teama ca de ce nu mai iese
la suprafata…
Sigur iarna viitoare va urca iar si cred ca faptul ca a facut parte dintr-un grup a fost mult mai bine, pentru ca a vazut ca si ceilalti, fie adulti, fie copii au avut toti probleme si au cazut si probabil le-a fost teama samd…….cred ca mai mult o sperie ideea de partie mare, de inaltimea la care tebuie sa ajungi cu telescaunul. Cand sa urce in telescaun o apuca o emotie foarte mare si de aici simte ca o doare burtica. Cred ca mai trebuie sa coboare de cateva ori, insotita de profesor si de grup, ca sa capete incredere si sa-si infraneze emotia. Nu a spus niciodata ca nu mai vrea sa schieze sau ca i s-a parut ceva groaznic. Deci eu cred ca nu a incercat-o sentiment de frica, ci doar de emotie mare pe care, fiind inca micuta, nu si-o poate bine stapani. Vorbeam cu mama Biancai si imi spunea ca anul trecut Bianca le-a spus ca a fost foarte greu, ca nu mai vrea asa ceva niciodata….dar iata ca anul acesta a urcat iar si chiar daca poate a luat-o iar frica, eu zic ca si ea la anul va fi iar pe
partie si tot asa. Probabil ca din ce vor avea mai multe cobarari reusite isi vor invinge teama.
Chiar acum a venit Ruxi de la scoala si imi spune””Daaaaa, cobor partia mare cu Felicia si la anul viitor””

Draga Felicia, vreau sa merg si la anul!
Cu dragoste,
Ruxi

Andra Marculescu, Bucureşti – 2011:

Hello!
Sunt la serviciu si mi-am permis o scurta “pauza de relaxare”.
Asa te-am descoperit!
Sunt de-a dreptul incantata!
Acum doua sapatamani am fost pt. 2 zile la munte – nu mai iesisem din Bucuresti de nu mai stiu cand.. Desi am 46 de ani si multe kg in plus (sunt vaduva, mama de 2 baieti mari, folosesc autoturismul, sunt mereu in criza de timp, nu fac miscare, etc), am avut curiozitatea, sau nebunia de a urca pe partie – pe schiuri!?. Nu o mai facusem, dar am patinat la viata mea, chiar si gravida fiind, si mi-am zis ca daca altii pot, eu de ce n-as putea? Mi-am inchiriat echipament si am zis “hai! – cu Dumnezeu inainte!” – dar, Dumnezeu, intelept fiind, m-a tinut pe loc! Parca aveam 2
picioare de lemn! sau un intreg corp de lemn! M-am infuriat pe mine! Am invatat multe lucruri singura! Am fost intotdeauna aproape nevoita sa o fac! Sunt tenace si ambitioasa! De data asta nu a mers! In plus, imi era frica, mai mult decat rusine, mai mult decat teama de a ma face de ras, mai mult…
Mai mult, cu orice pret (efort) imi doresc tare mult sa ne cunoastem si sa iti pot multumi si eu, ca atatia altii, la un moment dat, ca “ai avut rabdare cu mine si m-ai invatat sa schiez” Cu multa admiratie pentru tot ce am vazut ca faci,
Andra Marculescu.

Elena, Bucureşti – 2010:

Bună Felicia,

Am aşteptat cu o nerăbdare aproape copilărească deschiderea sezonului de schi. Anul trecut ai reuşit să-mi deschizi gustul pentru acest sport minunat şi prin urmare m-am hotărât să-mi iau schiuri. Am avut ceva emoţii la prima ieşire şi mă gândeam cu groază: “Oare mai ştiu să cobor, să fac viraje, să mă opresc?”
Cu Felicia lângă mine încurajându-mă, am reuşit să-mi reamintesc poziţia, mişcările, flexia, balansul, punctarea şi uşor, uşor mişcarea a devenit cursivă, frica a dispărut şi a rămas bucuria de a putea coborî o pârtie singură.
Într-adevăr, pozele făcute mă ajută mult să-mi dau seama ce greşesc, pentru că mai sunt încă multe de învăţat…Personal îmi doresc să pot schia oricând şi oriunde, să mă bucur de senzaţia pe care o oferă acest sport, să mă bucur de iarnă într-un mod sănătos.

Sper să ne revedem pe pârtie curând!

Tudor, Bucureşti-2010:

Dacã ma întrebai pânã acum 1 an, ce pãrere am despre cursurile de iniţiere în schi, sigur ţi-aş fi spus cã sunt neinteresante… şi cã de fapt “a învãţa sã schiezi” înseamnã abordarea pârtiei “cu tupeu”!

Ei!….nu e chiar aşa de simplu cum credeam. Pe 24 ianuarie am participat la primul curs organizat de Felicia Farcaş prin intermediul carpati.org, pe pârtia Kalinderu-Buşteni.

Ok. Ca sã nu o lungesc prea mult… ziua de 24 ian 2010 mi-a schimbat total pãrerea despre sportul numit SCHI, abordarea lui ca începãtor [şi nu numai] practic… o citez pe Felicia: adevãratul “echilibru în alunecare”.

În concluzie:  Fraţilor! Nu ştiţi sã schiaţi sau stiţi dar nu foarte bine? Mergeţi cu încredere la astfel de cursuri…. meritã pe deplin efortul!!!

Mulţumim încã o datã Feliciei pentru puterea şi rãbdarea de a sta cu fiecare în parte [şi nu eram puţini] şi de a ne explica fiecare amãnunt al acestui sport.

Nu ştiu restul, dar eu cu siguranţã voi merge în continuare la cursurile organizate de ea!

Sânziana, Bucureşti-2010:

Primul weekend în care am participat la cursul de ski a avut un bun rol de încurajare. Mai pusesem în trecut o singurã datã schiurile în picioare, la insistenţele unui prieten de familie, fãrã a stãpâni însã nici cea mai micã noţiune tehnicã. Alunecatul în mare vitezã pe o pantã nu mi-a plãcut deloc, ci dimpotrivã, m-a speriat. Atunci nu ştiam sã fac plugul, nu ştiam sã ocolesc obstacolele şi nici nu ştiam sã mã opresc…decât cãzând. Cum însã Marius a insistat sã învãţãm sã schiem iarna aceasta, am ales fãrã mare tragere de inimã sã fac o nouã încercare. Ritmul primelor ore, în care ne-am obişnuit cu echipamentul, m-a liniştit, pentru cã nu am simţit presiunea de odinioarã (exercitatã de o persoanã care, parcã, se nãscuse cu schiurile în picioare) de a învãţa sã mã dau pe pantã imediat. Am fãcut pas dupã pas, lent, învãţând şi din feedbackul dat de profesor, nu numai mie dar şi colegilor de curs. Am simţit totuşi cã nu stăpâneam foarte bine elementele şi cã mai aveam nevoie de practică. A fost foarte bine cã nu am urcat mai sus pe pârtie din primele ore, pentru cã aş fi prins probabil fricã şi nu aş fi fost atât de entuziastã sã particip şi la al doilea curs.

Al doilea weekend în care am luat ore de schi, a fost o adevaratã provocare. Venisem încrezătoare după cvasi-reuşita sfârşitului de sãptamânã precedent, când ne-ai anunţat cã urma sã urcãm în vârful pârtiei. Cu mari emoţii, dupã ce am mai exersat la bazã virajul în plug, ne-am suit în telescaun, desigur sub îndrumarea instructorului. Apreciez cã am fost învaţate nu numai să luăm viraje, dar şi sã ne încălţãm corect, sã ne aşezãm în telescaun şi sã ne dãm jos repede din el.

Prima coborâre a fost plinã de emoţii, dar am încercat sã mã concentrez, nu pe valea ce mi se pãrea teribil de abruptã ci, pe mişcãrile instructorului care ne deschidea drumul oblic pe pârtie. Atât timp cât te vedeam în faţã şi reuşeam sã îţi imit cât de mult puteam mişcãrile, alunecam controlat. Desigur au fost momente în care panica de moment mi-a stricat concentrarea şi am căzut sau am luat-o la vale cu o viteza pe care nu reuşeam sã o domolesc. Au fost şi momente când focusatã fiind pe cel din faţa mea, eram dezechilibratã de schiorii mai profesionişti care îmi tãiau calea. Au fost şi momente când nu fãceam corect schimbarea de greutate de pe un picior pe altul, sau nu mã aplecam pe partea corectã şi nu ieşea nimic… Şi astãzi, dupã 7 coborâri la activ, ştiu cu siguranţă cã am nişte lipsuri şi cã trebuie sã mai practic şi sã fiu corectatã pe viitor.

Cred cã sunt multe noţiuni pe care trebuie sã le asimilez pentru a învãţa sã schiez şi sunt tot atâtea temeri pe care trebuie sã le las deoparte. Important e că existã cineva care are rãbdare şi, din fericire, insistã sã mã înveţe sã schiez corect. Apreciez fiecare corecturã, pentru cã eu consider cã în niciun sport nu ai cum sã faci de la început totul perfect şi doar punând baze solide poţi evolua.

Ca feedback- sper eu- constructiv: cred cã cel mai bine ar fi sã facem pârtia întreagă, de sus pâna la bazã, fiecare cu rândul după instructor. În şirul de cursanţi începãtori, la un moment dat se pierde urma, se “deraiază”, apar ezitãri, se micşoreazã viteza şi cred cã cel mai eficient e sã apuci să “imiţi” exact pe cel din faţa ta, care ştie deja ce are de făcut şi nu dã urme de ezitare.

Pentru mine: m-aş simţi mai în siguranţă dacã aş avea cascã şi ochelari de schi. Echipamentul de protecţie e pe lista mea de “to do”.

CRISTINA S., Bucureşti – 2010:

Aştept cu nerãbdare sfârşitul de sãptãmână când ne vom revedea şi vom continua cursurile acestui sport care m-a fascinat, schiul. Îţi mulţumesc încã o datã pentru rãbdarea de care ai dat dovadã pe parcursul primelor ore de curs, precum şi pentru încrederea pe care ai reuşit să mi-o transmiţi, fãrã de care nu ştiu dacã m-aş fi descurcat atât de bine pe pârtie.

Recunosc că acest curs de iniţiere a fost o experienţã extrem de plãcutã şi interesantã pentru mine, ceea ce mã face sã regret tot mai mult iernile trecute, fãrã schi, fãrã farmec.

Deşi Kalinderu este catalogatã drept o pârtie pentru medii, dupã numai câteva ore de exerciţii, consider cã, deşi a fost un pic mai dificil la început (prima coborâre), pe mãsurã ce am exersat şi am început sã mã descurc mai bine, senzaţia a fost unicã.

Aviz amatorilor!

CRISTINA IFRIM, Bucureşti – 2010:

Mi-am dorit toată viaţa sã schiez, la început mi s-a părut un sport pentru oamenii cu bani, ulterior mi-am zis cã dacã nu am învăţat când eram micã nu o să mai reuşesc, dar nu-i deloc adevărat… am învãţat cu ajutorul Feliciei sã-mi îndeplinesc visul, am reuşit şi mã simt împlinitã. Dupã weekendul petrecut la munte cu schiurile în picioare am avut energie pentru toatã luna, sentimentul care-l trãieşti e unic, iar Felicia este foarte serioasã, trateazã ceea ce face cu multã implicare şi nu se dã bãtutã pânã nu te face sã ştii sã schiezi! Bravo Felicia – Good Job!

Marius, Focşani – 2010:

Am participat cu plãcere la acest curs de iniţiere, mai ales că am ajuns în mod neprevãzut. Nu am fost la primul contact cu schiu. În urmă cu mai mulţi ani am avut câteva încercãri pe pârtie, dar fãrã un monitor de schi, încercând atunci sã învãţ singur. Acum am învãţat lucruri foarte importante, de bazã, pe unele le ştiam teoretic dar practic le executam greşit, iar altele au fost complet noi. Deşi afarã erau bine sub -10 grade n-am îngheţat deloc. Cele trei ore de curs trecând mult prea repede. Nu ştiu dacã am fost un elev bun, dar vãzând fotografiile, eram sigur foarte concentrat.

Sper sã revin cât mai repede pe pârtie, sã repet cele învãţate, lucru obligatoriu pentru eficienţa cursului.

Mulţumesc Felicia pentru rãbdarea avuta cu noi! Felicitãri pentru pentru modul de prezentare şi organizare!

Tania, Bucureşti – 2010:

Am descoperit că schiul e un sport care merită şi e foarte plăcut. Nu e greu şi nici periculos deocamdată!

Rodica, Bucureşti – 2010:

Cursul a fost prezentat bine, uşor de înţeles, ai avut grijã de noi sã ne încalţi, exact ca mama, şi acum mai simt limba clãparului, deşi i-am descãlţat de ceva vreme, chiar sunt sigurã, i-am lãsat la Buşteni. Ai nota 10 de la mine pentru prezenţa… aa… prezentare!

Consider cã mã descurc cu schiurile, mi-a fost util, am învãţat elemente pe care le prinsesem de la alţii greşit. În continuare va trebui să mai exersez plugul fãrã sã-mi strâng genunchii, unii îmi spun că aceeaşi problemã o am şi la alergat.
Aştept urmãtoarea ocazie sã mai învãţ alte elemente şi sã fiu în stare sã schiez din vârful pârtiei!

Anişoara, Bucureşti – 2010:

Îti mulţumesc pentru generozitatea şi responsabiltatea cu care ne-ai iniţiat în acest sport. Eu am apreciat foarte mult felul în care te-ai implicat, seriozitatea cu care ai tratat fiecare element şi felul în care ne-ai responsabilizat.

Eşti o profesoarã excelentã şi imi doresc mult sã ne revedem pentru a contiua ceea ce am început.

Îmi plac metodele tale şi am descoperit cã lucrând cu tine nu mi-a fost fricã niciun moment. Am încredere în tine şi sunt convinsã cã prin seriozitatea ta vei convinge foarte mulţi oameni să aprecieze schiul la adevarata sa valoare.
Mulţumesc încã o datã şi cu siguranţã ne vom reîntâlni!

 

Octav, Bucureşti – 2010:

În primul rând aş vrea sã iţi mulţumesc pentru că m-ai acceptat ca al unsprezecelea participant la cursul tãu de iniţiere în arta schiului, din acest week-end. În continuare aş vrea sã te felicit pentru rãbdarea de care ai dat dovadã cu toţi cursanţii şi în special cu mine şi schiurile mele frânate. Consider cã acest curs mi-a fost folositor pentru corectarea elementelor tehnice pe care le deprinsesem greşit doar uitându-mã la alţii. Sper sã se mai iveascã oportunitatea şi pentru alte elemente mai complexe.

Ca element de noutate pentru mine a fost încalzirea pe care, ca orice om grãbit, iniţiatorul meu în ale schiului uita-se să mi-o prezinte, şi care şi-a arătat efectele benefice a doua zi când am putut sã mã scol din pat fãrã a-mi simţi toate încheieturile de plumb.
De asemenea, îmi recunosc predilecţia de a îmi lãsa greutatea pe spate (chiar şi când îmi alunecau schiurile nu numai când mã chinuiam sã le fac sã înainteze) şi încerc pe cât posibil sã contracarez asta. Îmi dau seama cã de asta se leagã posibilitatea mea de a avansa. Lucru ce a ieşit clar în evidenţã când am urcat mai sus pe pârtie şi am încercat câteva întoarceri în plug şi unde invariabil îmi rătăceam echilibrul.

Petre, Bucureşti-2010:

Felicia, te-ai descurcat excelent! Cum spuneai şi tu, faptul că nu prea ne-am folosit fundul de prea multe ori, unii chiar deloc, înseamnă că am avut un profesor foarte bun!

Adriana, Bucureşti – 2010:

Mi-a plăcut foarte mult entuziasmul cu care ne-ai prezentat şi ne-ai fãcut sã înţelegem ce se petrece atunci când suntem pe schiuri. Ceva foarte important pentru mine a fost cã ai argumentat logic de ce trebuie sã fac sau sã nu fac anumite lucruri. De asemeni, am apreciat interesul tãu pentru ca fiecare din noi să înţeleagã şi sã execute cum trebuie exerciţiile. Îţi mulţumesc încã o datã cã ai fost un profesor de nota 10 şi cã mi-ai oferit ocazia de a învãţa corect lucrurile de bazã. Iţi doresc sã organizezi cât mai multe cursuri la fel de reuşite!

Oana, Bucureşti – 2010:

Când mai veneam la munte cu prieteni care ştiau sã schieze, de multe ori încercau sã mã înveţe, însã imi era cam fricã. Cursul cu tine a fost plãcut, relaxant şi abordabil. Ai explicat foarte bine toate elementele şi ai reuşit sã ne faci sã avem încredere atât în tine, dar mai ales în noi. Ai fost o profesoarã excelentă şi mi-a fãcut foarte mare plãcere sã particip.

Eu consider că m-am descurcat binişor, iar asta m-a fãcut sã îmi placã şi mai mult.

Iţi mulţumesc pentru iniţiativa şi pentru rãbdarea de care ai dat dovadã pe frigul ãla.

Îţi mulţumesc şi sper sã ne revedem cât de curând pe pârtie!

Claudia Enescu, mama lui Andrei, Bucureşti – 2012:

Buna ziua tuturor !

Excelenta initiativa !
Ca fost sportiva de performanta (tenis) pot sa am avizul necesar sa concluzionez ca domnul instructor Vasile Dragan este un profesionist desavarsit.
Mii de multumiri pentru profesionalism, pentru capacitatea de bun pedagog, pentru seriozitatea abordata. Datorita lui, copiii nostri au incredere in fortele proprii si sunt fericiti.
Un profesionist cum rar mai intalnesti in zilele noastre. FELICITARI !!!!!
Abia astept weekend-ul viitor !

Egidiu, tatăl lui Mihai, Buzău-2011:

Ce as mai putea spune eu, cand “antevorbitorii” mei au descris asa de frumos activitatea de pe partie ?!…..pentru Vasi (instructorul), eu nu gasesc acum cuvinte de ajuns care sa reflecte profesionalismul si rabdarea de care da dovada…FELICITARI !

INSCRIE-TE LA CURSUL DE SCHI – CLICK AICI

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: