Jurnal de curs 29-30 ianuarie şi 5-6 februarie 2011

Weekendul 29-30 ianuarie l-am avut ocupat cu 6 cursanţi, toţi din Bucureşti, care se aflau pentru prima data pe schiuri.
Am ales staţiunea Buşteni, pârtia Kalinderu pentru 7 h de curs!

Să vă prezint cursanţii:

ELENA

IULIAN

MARIUS

SÂNZIANA

RALUCA

Şi CRISTINA pe care din păcate nu o am în poze! Sper să ma ierte… de data asta

Nu are rost să prezint în ce a constat cursul şi care au fost etapele învăţării (ăsta fiind un secret profesiona).
Aş vrea doar să trag nişte concluzii.

A fost foarte interesant să lucrez cu toţi, să identific la fiecare particularităţile şi mişcările înnăscute pentru a aduce îmbunătăţiri.
Am lucrat foarte mult la capitolul încredere, siguranţă, poziţia de bază, controlul vitezei, oprire, derapaj.
M-a impresionat dorinţa fermă de a învăţa, de a efectua corect exerciţiile, de a înţelege mecanismele logic şi practic; dorinţa de a depăşi limitele.

Faptul că am lucrat progresiv, le-a redat încrederea în forţele proprii şi curajul de a duce la capăt învăţatul, măcar până la virajele paralele.
Drept dovadă, Elena şi Sânziana au venit şi în weekendul următor, 6-7 februarie, pentru a continua lucrul. Lor li s-a alătura Cristina S. cu care am făcut o oră individuală, pentru a le prinde din urmă pe celelalte. Din fericire Cristina a fost foarte operativă şi am lucrat împreună cu toate trei, următoarele ore. Am mai exersat la baza pârtiei unele elemente necesare unei coborâri în siguranţă.

În cosecinţă, sâmbătă după-amiază am urcat cu telescaunul. Prima coborâre a durat vreo oră şi ceva, timp în care am încercat să exemplific şi să corectez mişcările mai puţin reuşite. Frica încercam să o lăsăm în pădure şi să ne concentrăm pe ceea ce aveam de făcut! De multe ori ne-a reuşit, alte ori mai puţin… cu ocazia asta fetele au învăţat să şi cadă, să se ridice… şi cel mai important, SĂ CONTROLEZE SCHIUL.

Duminică dimineaţă, fiind mai liberă pârtia, la ora 9 am fost primele în vârf şi am făcut primele viraje pe urmele ratracului.
Acum a fost mult mai bine, mai multă relaxare, mai mult control şi mai multă siguranţă. Am reuşit să facem 7 coborâri chiar bunicele din punct de vedere tehnic. Au gustat un pic şi din virajul paralel pe care îl vom exersa în weekendul ce urmează, la Sinaia.

Mulţumesc fetele pentru participare şi colaborare… abia aştept weekendul ce vine, când ni se vor alătura şi Cristina I., Marius, familia Stănescu.
Voi face două grupe, căci voi aţi progresat foarte mult şi sper ca pe viitor, să reuşim să facem o şerpuire frumoasă pe toată pârtia

Feedbackul Sânzianei:
“Primul weekend în care am participat la cursul de ski a avut un bun rol de încurajare. Mai pusesem în trecut o singură dată schiurile în picioare, la insisţentele unui prieten de familie, fără a stăpâni însă nici cea mai mică noţiune tehnică. Alunecatul în mare viteză pe o pantă nu mi-a plăcut deloc, ci dimpotrivă, m-a speriat. Atunci nu ştiam să fac plugul, nu ştiam să ocolesc obstacolele şi nici nu ştiam să mă opresc…decât căzând.

Cum însă Marius a insistat să învăţăm să schiem iarna aceasta, am ales fără mare tragere de inimă să fac o nouă încercare. Ritmul primelor ore, în care ne-am obişnuit cu echipamentul, m-a liniştit, pentru că nu am simţit presiunea de odinioară (exercitată de o persoană care, parcă, se născuse cu schiurile în picioare) de a învăţa să mă dau pe pantă imediat. Am făcut pas după pas, lent, învăţând şi din feedbackul dat de profesor, nu numai mie dar şi colegilor de curs. Am simţit totuşi că nu stăpâneam foarte bine elementele şi că mai aveam nevoie de practică. A fost foarte bine că nu am urcat mai sus pe pârtie din primele ore, pentru că aş fi prins probabil frică şi nu aş fi fost atât de entuziastă să particip şi la al doilea curs.

Al doilea weekend în care am luat ore de schi, a fost o adevarată provocare. Venisem încrezătoare dupa cvasi-reuşita sfârşitului de săptămână precedent, când ne-ai anunţat că urma să urcăm în vârful pârtiei. Cu mari emoţii, după ce am mai exersat la bază virajul în plug, ne-am suit în telescaun, desigur sub îndrumarea instructorului. Apreciez că am fost învăţate nu numai să luăm viraje, dar şi să ne încălţăm corect, să ne aşezăm în telescaun şi să ne dăm jos repede din el.

Prima coborare a fost plină de emoţii, dar am încercat să mă concentrez, nu pe valea ce mi se părea teribil de abruptă ci, pe mişcările instructorului care ne deschidea drumul oblic pe pârtie. Atât timp cât te vedeam în faţă şi reuşeam să iţi imit cât de mult puteam mişcările, alunecam controlat. Desigur au fost momente în care panica de moment mi-a stricat concentrarea şi am căzut sau am luat-o la vale cu o viteză pe care nu reuşeam să o domolesc. Au fost şi momente când focusată fiind pe cel din faţa mea, eram dezechilibrată de schiorii mai profesionişti care imi tăiau calea. Au fost şi momente când nu făceam corect schimbarea de greutate de pe un picior pe altul, sau nu mă aplecam pe partea corectă şi nu ieşea nimic… Şi astăzi, dupa 7 coborari la activ, ştiu cu siguranţă că am nişte lipsuri şi că trebuie să mai practic şi să fiu corectată pe viitor.

Cred că sunt multe noţiuni pe care trebuie să le asimilez pentru a învăţa să schiez şi sunt tot atâtea temeri pe care trebuie să le las deoparte. Important e că există cineva care are răbdare şi, din fericire, insistă să mă înveţe să schiez corect. Apreciez fiecare corectură, pentru că eu consider că in niciun sport nu ai cum să faci de la început totul perfect şi doar punând baze solide poţi evolua.

Ca feedback- sper eu- constructiv: cred că cel mai bine ar fi să facem pârtia întreagă, de sus până la bază, fiecare cu rândul după instructor. În şirul de cursanţi începători, la un moment dat se pierde urma, se “deraiază”, apar ezitări, se micşorează viteza şi cred că cel mai eficient e să apuci să “imiţi” exact pe cel din faţa ta, care ştie deja ce are de facut şi nu dă urme de ezitare.

Pentru mine: m-aş simţi mai în siguranţă dacă aş avea cască şi ochelari de schi. Echipamentul de protecţie e pe lista mea de “to do”.

CRISTINA S.
“Aştept cu nerăbdare sfârşitul de săptămână când ne vom revedea şi vom continua cursurile acestui sport care m-a fascinat, schi-ul.
Iţi mulţumesc încă o dată pentru răbdarea de care ai dat dovada pe parcursul primelor ore de curs, precum şi pentru încrederea pe care ai reuşit să mi-o transmiţi, fără de care nu ştiu dacă m-aş fi descurcat atât de bine pe pârtie.

Recunosc că acest curs de iniţiere a fost o experienţă extrem de plăcută şi interesantă pentru mine, ceea ce mă face să regret tot mai mult iernile trecute, fără schi, fără farmec.
Deşi Kalinderu este catalogată drept o pârtie pentru medii, după numai câteva ore de exerciţii, consider că, deşi a fost un pic mai dificil la început (prima coborâre), pe măsură ce am exersat şi am început să mă descurc mai bine, senzaţia a fost unică.
Avis amatorilor!

Repet, abia aştept weekend-ul viitor şi următoarele ore de schi”.

CRISTINA IFRIM:
“Mi-am dorit toată viaţa să schiez, la început mi s-a părut un sport pentru oamenii cu bani, ulterior mi-am zis că dacă nu am învăţat când eram mică nu o să mai reuşesc, dar nu-i deloc adevărat… am învăţat cu ajutorul Feliciei să-mi indeplinesc visul, am reuşit şi mă simt împlinită. După weekendul petrecut la munte cu schiurile în picioare am avut energie pentru toată luna, sentimentul care-l trăieşti e unic, iar Felicia este foarte serioasă, tratează ceea ce face cu multă implicare şi nu se dă bătută până nu te face să ştii să schiezi! Bravo Felicia -  Good Job”