www.felicitydtp.ro

Aici veți găsi informațiile pentru sezonul 2012.

4 zile de schi pas cu pas

In weekend-urile din 26-27 februarie si 5-6 martie am avut o grupa de 3 copii (9-10 ani) care au facut cate 4 ore de curs in fiecare zi.

Am stabilit 4 lectii de ski – un numar de 16 ore, in doua weekend-uri consecutive, pentru ca elevii sa asimileze elementele nivelului incepator in acest an pentru a avea o buna baza de pornire pentru urmatorul sezon de schi.

Intr-o zi frumoasa de iarna tarzie dar generoasa  ne-am intalnit la ora stabilita la baza partiei Kalinderu. Vremea e frumoasa, pe brazi se vad urme de zapada proaspat cazuta.

Iata si actorii principali, de la stanga la dreapta – Mihai, Andreea si Andrei

Facem primele exercitii de incalzire si verificam prinderea corecta a echipamentului

Facem primele exercitii de acomodare cu echipamentul.

Dupa care, usurel-usurel, alunecam pe zapada, fara viteza mare insa.

Invatam intoarcerea in stea.

Continuam cu urcarea in trepte. E un pic mai greu la inceput dar reusim in cele din urma.

Dupa ce am urcat impingem puternic in bete si ne obisnuim incet-incet cu alunecarea.

Explicatiile sunt urmarite cu maxima atentie.

Invatam plugul.

Urmeaza prima coborare supravegheata atent.

De acum suntem schiori adevarati!

Invatam sa punctam.

Si facem viraje in plug.

Ne descurcam foarte bine.

Foarte hotarati …

… mergem sa exersam virajele in plug pe panta mai mare.

Chiar daca acum ne permitem si miscari artistice…

… suntem nevoiti sa ne despartim – primul weekend la schi s-a incheiat!

In weekend-ul urmator incepem lectiile de schi in forta. Urcam o panta mai mare, de data asta cu banda din Fun-parcul Kalinderu.

Mult mai siguri pe noi coboram partia ceva mai grea unul dupa altul.

Dupa cateva coborari suntem mult mai increzatori in fortele proprii.

Virajele ies binisor pentru a treia zi de schi

Pentru ziua a patra ne echipam cu cagula, ochelari de schi si casti de protectie.

Si urcam cu telescaunul pe partia mare.

Urcam pana sus de tot si coboram cu maxima incredere si siguranta de cateva ori. Chiar daca a inceput sa ninga intens ne descurcam bine.

Ultima coborare ne iese foarte bine.

Vrem sa mai coboram dar telescaunul s-a oprit. Este ora 16. Mergem sa predam echipamentul si pentru eforturile noastre primim diplome, insigne …

… si medalii

Chiar daca regretam ca timpul a trecut atat de repede, ne bucuram cu totii de clipele petrecute impreuna si de ceea ce am invatat.

Vasi – Instructor Profesionist de Ski

Stratul de zapada la Busteni are peste 1 m grosime

La Busteni au functionat tunurile de zapada toata iarna. Stratul de zapada este de aproximativ 1,5 m. Masinile de batatorit zapada au mers zi de zi, partia arata impecabil. Sunt conditii excelente pentru a invata sa schiezi cu un monitor profesionist de schi.

Iata o imagine de pe partia Kalinderu de duminica 20 februarie 2011.

Dupa cum vezi, sunt cativa schiori pe partie!

Vino si tu alaturi de noi sa ne bucuram impreuna de munte, de zapada, de soare si de schi!

Datele de contact si detalii importante despre cursurile de schi gasesti accesand meniul din stanga paginii.

Te asteptam!

Jurnal de vacanţă cu VASI

Prima zi de concediu de anul acesta a coincis cu prima zi de vacanţă a copiilor.
A fost o ocazie foarte bună de a preda intensiv cursuri de ski la cei mai imprevizibili şi curioşi elevi. Ceea ce am învăţat în decembrie 2009 la Cursul de Instructori ski organizat la Sinaia de Asociaţia Monitorilor Profesionişti de Schi din România trebuia pus în practică.

Am avut 9 zile pline, de dimineaţă până seara. Am cunoscut 25 de copii, adolescenţi şi adulţi cu vârste cuprinse între 5 şi 24 de ani, foarte inteligenţi şi receptivi, dornici de a învăţa ceva nou. M-a bucurat faptul că majoritatea au mai facut cel puţin un sport.
Copii care au practicat dansul, înotul, karatele, mersul pe role sau patinajul au învăţat foarte repede tainele schiului.

Imi aduc aminte cu bucurie de Daria, Stefania şi Denis care au făcut doar o oră de curs, au învăţat toate elementele până la virajul în plug inclusive, după care erau de neoprit pe pârtie. Urcau singuri cu schiurile în picioare, destul de sus şi strigând cât puteau de tare “Paaaartiiiiiiieeee!”, coborau cu viteză urmăriţi cu sufletul la gură de părinţi şi bunici. Este remarcabilă receptivitatea acestor copii!

Radu – 7 ani – campion naţional la karate. Au fost suficiente 4 ore de curs la baza pârtiei şi a patra ora am coborat, sub privirile încântate ale mamei lui, de sus de pe Kalinderu până jos.

Delia şi Ana – 8 ani – două fetiţe care se completau perfect: Delia concentrată, ascultătoare şi receptivă, Ana relaxată dar perseverentă şi ambiţioasă. Au reuşit după 5 ore de curs să facă cu mare acurateţe virajele în plug. Am regretat cu toţii că vacanţa s-a terminat atât de repede şi nu am mai avut timp să coborâm de sus. Sper să reuşim acest lucru într-una din săptămânile următoare.

Primele lecţii au fost un pic tensionate. Cel puţin aşa le-am simţit eu cu anumiţi copii. Mă urmăreau cu atenţie insă erau încordaţi. E firesc dacă ţinem seama de faptul că nu au mai pus schiurile în picioare până acum! Am predat însă elementele tehnice gradat, de aşa manieră încât elevii să nu ajungă în situaţii pe care să nu ştie să le rezolve. În plus, m-am străduit să le explic, cu mare acurateţe şi pe înţelesul lor, care sunt lucrurile pe care trebuie să le îmbunătăţească. Am constatat că dacă le explic simplu şi la obiect înţeleg extrem de repede, instantaneu aş zice.

De asemenea, exemplul personal a fost important deoarece copii imită bine ceea ce văd. M-a impresionat Radu un băieţel de 6 ani care timp de 4 ore nu a spus decât 3 cuvinte: “îmi curge nasul”. În rest nimic, nici un cuvânt. Mă ascultă cu atenţie, execută elementele tehnice dar nu scotea nici un sunet. Chiar mă gândeam că are probleme de comunicare.

Am lucrat împreună cu el şi cu Tedi un băieţel de 9 ani mai comunicativ. Ei bine, dacă 4 ore nu a spus decât trei cuvinte, când a înţeles care e treaba cu schiat-ul, Radu era de neoprit. Vorbea într-una şi era numai zâmbet şi energie din cap până în picioare. Miraculoasă transformare!

Am observat la majoritatea elevilor dorinţa de a ajunge cât mai repede sus. Tuturor li se părea că este uşor ceea ce făceam la baza pârtiei, acolo unde panta era foarte mică. Îşi imaginau că la fel de uşor este pe pantă mai mare. M-a amuzat tatăl lui Cristi (un elev de 9 ani) care nu a făcut nici o lecţie şi se mişca de colo-colo împleticindu-se cu schiurile în picioare. Din prea mult entuziasm s-a urcat un pic prea sus şi în secundele următoare era prins în plasa de la baza pârtiei într-o poziţie tare ciudată: capul către vale pe sub gard, mâinile agăţate în plasă, picioarele şi schiurile încrucişate. După această experienţă fără urmări s-a liniştit !

Îi voi mai aminti aici şi pe ceilalţi elevi: Răzvan, Mihai, Sorina, Daniela, Sorin, Oana, Catalin, Diana, Cristi, Roxana, Ioana, Daniel, Rareş, Carmen şi Maria. Le mulţumesc tuturor pentru clipele frumoase pe care le-am petrecut împreună pe pârtie!

Resimt o bucurie greu de descris când reuşesc să învăţ pe cineva să pună pentru prima oară schiurile în picioare, să se obişnuiască cu ele şi să înveţe cu calm şi răbdare secretele alunecării pe zăpadă.

Jurnal de curs 29-30 ianuarie şi 5-6 februarie 2011

Weekendul 29-30 ianuarie l-am avut ocupat cu 6 cursanţi, toţi din Bucureşti, care se aflau pentru prima data pe schiuri.
Am ales staţiunea Buşteni, pârtia Kalinderu pentru 7 h de curs!

Să vă prezint cursanţii:

ELENA

IULIAN

MARIUS

SÂNZIANA

RALUCA

Şi CRISTINA pe care din păcate nu o am în poze! Sper să ma ierte… de data asta

Nu are rost să prezint în ce a constat cursul şi care au fost etapele învăţării (ăsta fiind un secret profesiona).
Aş vrea doar să trag nişte concluzii.

A fost foarte interesant să lucrez cu toţi, să identific la fiecare particularităţile şi mişcările înnăscute pentru a aduce îmbunătăţiri.
Am lucrat foarte mult la capitolul încredere, siguranţă, poziţia de bază, controlul vitezei, oprire, derapaj.
M-a impresionat dorinţa fermă de a învăţa, de a efectua corect exerciţiile, de a înţelege mecanismele logic şi practic; dorinţa de a depăşi limitele.

Faptul că am lucrat progresiv, le-a redat încrederea în forţele proprii şi curajul de a duce la capăt învăţatul, măcar până la virajele paralele.
Drept dovadă, Elena şi Sânziana au venit şi în weekendul următor, 6-7 februarie, pentru a continua lucrul. Lor li s-a alătura Cristina S. cu care am făcut o oră individuală, pentru a le prinde din urmă pe celelalte. Din fericire Cristina a fost foarte operativă şi am lucrat împreună cu toate trei, următoarele ore. Am mai exersat la baza pârtiei unele elemente necesare unei coborâri în siguranţă.

În cosecinţă, sâmbătă după-amiază am urcat cu telescaunul. Prima coborâre a durat vreo oră şi ceva, timp în care am încercat să exemplific şi să corectez mişcările mai puţin reuşite. Frica încercam să o lăsăm în pădure şi să ne concentrăm pe ceea ce aveam de făcut! De multe ori ne-a reuşit, alte ori mai puţin… cu ocazia asta fetele au învăţat să şi cadă, să se ridice… şi cel mai important, SĂ CONTROLEZE SCHIUL.

Duminică dimineaţă, fiind mai liberă pârtia, la ora 9 am fost primele în vârf şi am făcut primele viraje pe urmele ratracului.
Acum a fost mult mai bine, mai multă relaxare, mai mult control şi mai multă siguranţă. Am reuşit să facem 7 coborâri chiar bunicele din punct de vedere tehnic. Au gustat un pic şi din virajul paralel pe care îl vom exersa în weekendul ce urmează, la Sinaia.

Mulţumesc fetele pentru participare şi colaborare… abia aştept weekendul ce vine, când ni se vor alătura şi Cristina I., Marius, familia Stănescu.
Voi face două grupe, căci voi aţi progresat foarte mult şi sper ca pe viitor, să reuşim să facem o şerpuire frumoasă pe toată pârtia

Feedbackul Sânzianei:
“Primul weekend în care am participat la cursul de ski a avut un bun rol de încurajare. Mai pusesem în trecut o singură dată schiurile în picioare, la insisţentele unui prieten de familie, fără a stăpâni însă nici cea mai mică noţiune tehnică. Alunecatul în mare viteză pe o pantă nu mi-a plăcut deloc, ci dimpotrivă, m-a speriat. Atunci nu ştiam să fac plugul, nu ştiam să ocolesc obstacolele şi nici nu ştiam să mă opresc…decât căzând.

Cum însă Marius a insistat să învăţăm să schiem iarna aceasta, am ales fără mare tragere de inimă să fac o nouă încercare. Ritmul primelor ore, în care ne-am obişnuit cu echipamentul, m-a liniştit, pentru că nu am simţit presiunea de odinioară (exercitată de o persoană care, parcă, se născuse cu schiurile în picioare) de a învăţa să mă dau pe pantă imediat. Am făcut pas după pas, lent, învăţând şi din feedbackul dat de profesor, nu numai mie dar şi colegilor de curs. Am simţit totuşi că nu stăpâneam foarte bine elementele şi că mai aveam nevoie de practică. A fost foarte bine că nu am urcat mai sus pe pârtie din primele ore, pentru că aş fi prins probabil frică şi nu aş fi fost atât de entuziastă să particip şi la al doilea curs.

Al doilea weekend în care am luat ore de schi, a fost o adevarată provocare. Venisem încrezătoare dupa cvasi-reuşita sfârşitului de săptămână precedent, când ne-ai anunţat că urma să urcăm în vârful pârtiei. Cu mari emoţii, după ce am mai exersat la bază virajul în plug, ne-am suit în telescaun, desigur sub îndrumarea instructorului. Apreciez că am fost învăţate nu numai să luăm viraje, dar şi să ne încălţăm corect, să ne aşezăm în telescaun şi să ne dăm jos repede din el.

Prima coborare a fost plină de emoţii, dar am încercat să mă concentrez, nu pe valea ce mi se părea teribil de abruptă ci, pe mişcările instructorului care ne deschidea drumul oblic pe pârtie. Atât timp cât te vedeam în faţă şi reuşeam să iţi imit cât de mult puteam mişcările, alunecam controlat. Desigur au fost momente în care panica de moment mi-a stricat concentrarea şi am căzut sau am luat-o la vale cu o viteză pe care nu reuşeam să o domolesc. Au fost şi momente când focusată fiind pe cel din faţa mea, eram dezechilibrată de schiorii mai profesionişti care imi tăiau calea. Au fost şi momente când nu făceam corect schimbarea de greutate de pe un picior pe altul, sau nu mă aplecam pe partea corectă şi nu ieşea nimic… Şi astăzi, dupa 7 coborari la activ, ştiu cu siguranţă că am nişte lipsuri şi că trebuie să mai practic şi să fiu corectată pe viitor.

Cred că sunt multe noţiuni pe care trebuie să le asimilez pentru a învăţa să schiez şi sunt tot atâtea temeri pe care trebuie să le las deoparte. Important e că există cineva care are răbdare şi, din fericire, insistă să mă înveţe să schiez corect. Apreciez fiecare corectură, pentru că eu consider că in niciun sport nu ai cum să faci de la început totul perfect şi doar punând baze solide poţi evolua.

Ca feedback- sper eu- constructiv: cred că cel mai bine ar fi să facem pârtia întreagă, de sus până la bază, fiecare cu rândul după instructor. În şirul de cursanţi începători, la un moment dat se pierde urma, se “deraiază”, apar ezitări, se micşorează viteza şi cred că cel mai eficient e să apuci să “imiţi” exact pe cel din faţa ta, care ştie deja ce are de facut şi nu dă urme de ezitare.

Pentru mine: m-aş simţi mai în siguranţă dacă aş avea cască şi ochelari de schi. Echipamentul de protecţie e pe lista mea de “to do”.

CRISTINA S.
“Aştept cu nerăbdare sfârşitul de săptămână când ne vom revedea şi vom continua cursurile acestui sport care m-a fascinat, schi-ul.
Iţi mulţumesc încă o dată pentru răbdarea de care ai dat dovada pe parcursul primelor ore de curs, precum şi pentru încrederea pe care ai reuşit să mi-o transmiţi, fără de care nu ştiu dacă m-aş fi descurcat atât de bine pe pârtie.

Recunosc că acest curs de iniţiere a fost o experienţă extrem de plăcută şi interesantă pentru mine, ceea ce mă face să regret tot mai mult iernile trecute, fără schi, fără farmec.
Deşi Kalinderu este catalogată drept o pârtie pentru medii, după numai câteva ore de exerciţii, consider că, deşi a fost un pic mai dificil la început (prima coborâre), pe măsură ce am exersat şi am început să mă descurc mai bine, senzaţia a fost unică.
Avis amatorilor!

Repet, abia aştept weekend-ul viitor şi următoarele ore de schi”.

CRISTINA IFRIM:
“Mi-am dorit toată viaţa să schiez, la început mi s-a părut un sport pentru oamenii cu bani, ulterior mi-am zis că dacă nu am învăţat când eram mică nu o să mai reuşesc, dar nu-i deloc adevărat… am învăţat cu ajutorul Feliciei să-mi indeplinesc visul, am reuşit şi mă simt împlinită. După weekendul petrecut la munte cu schiurile în picioare am avut energie pentru toată luna, sentimentul care-l trăieşti e unic, iar Felicia este foarte serioasă, tratează ceea ce face cu multă implicare şi nu se dă bătută până nu te face să ştii să schiezi! Bravo Felicia -  Good Job”

Vacanţa de iarnă pe schiuri

Perioada 1-5 februarie 2010 mi-am luat concediu şi am plecat împreună cu Vasi spre Buşteni-Kalinderu, pentru a da lecţii de schi copiilor şi nu numai. 
Primii cursanţi au fost Bianca şi Cătălin, doi fraţi foarte simpatici de 11, respectiv 12 ani cu care am lucrat în fiecare zi 4 h, de luni până vineri.
 

BIANCA           

CĂTĂLIN

Au lucrat amândoi foarte intens, cu  multă ambiţie şi dăruire. Joi dimineaţă am urcat cu telescaunul şi am încercat să facem primele viraje pe pârtia adevărată. Cătălin a mers fără probleme, Bianca avea un pic frică la început… la a doua coborâre a fost mult mai bine şi a făcut progrese enorme în ceea ce priveşte FRICA.

A mai şi căzut… chiar acrobatic

         

BRAVO BIANCA şi CĂTĂLIN!

Mi-a făcut mare plăcere să lucrez cu voi… şi vă mai aştept la cursuri de perfecţionare!

Între timp am mai lucrat cu alţi copii, cel mai mic avea 3 ani şi cel mai mare în jur de 45 de ani.

Vi-l prezint pe Tudor, copilaşul de 3 ani care stătea pe picioarele lui la coborâre!

Ea este Mălina, 8 ani… care mi-a spus indignată că unii colegi îi spun “Măslina”!! Cu Mălina am lucrat puţin, vreo 4h, dar a fost foarte interesant. A învăţat plugul!

Ea este Ruxandra, 7 ani, clasa a II-a!!! Ea avea o vorbă: “Ce amuzant este să înveţi să schiezi!” şi încă una tot de la ea: “D-na Felicia, este ceva în neregulă!”

Cu Ruxandra am avut noroc să urc de câteva ori pe pârtia nouă amenajată pentru începători!
Asta este o privire din deal!

Cu ea am lucrat mai multe zile, câte două ore pe zi… S-a descurcat excelent, făcea virajele după beţe fără probleme!

Ruxandra ne revedem la anul pe pârtie )))

Am lucrat cu mulţi alţi copii, dar din păcate nu am apucat să fac poze!
Le mulţumesc tuturor pentru încredere şi pentru colaborare!

Sper să ne revedem în curând!!!

Jurnal de curs 24 ianuarie 2010, Kalinderu

Duminică, 24 ianuarie, am organizat în colaborare cu Asociaţia Montană Carpaţi (fiind membră a acestei organizaţii), un CURS DE SCHI, gratuit, destinat membrilor sitului Carpati.org.

Scopul acestei organizări a fost acela de promovare a acestui sport, de iniţire şi încurajare a tinerilor pentru SCHI.

S-au adunat 11 persoane, cu vârste cuprinse între 20-35 de ani, toţi fiind colegi de site sau colegi de ture montane.

Locul întâlnirii a fost la Buşteni, pe pârtia Kalinderu, care se află la poalele Muntelui Caraiman.

Se anunţa un weekend foarte geros şi chiar mă gândem dacă o să mai vină lumea pe asemenea vreme. Din fericire nu s-a speriat nimeni, şi la ora 12,00 eram toţi adunaţi, nerăbdători să începem primele instructaje.

Am făcut cunoştinţă şi am explicat cum se alege bocancul, schiul şi beţele.

Vorbisem cu Dl Marciu, cu câteva zile înainte, pentru a fi pregătiţi cu echipamentele de schi (clăpari, schiuri, beţe) pentru 10 cursanţi.

Au fost la înălţime, în 15 minute eram toţi echipaţi, gata de aventură!

Primele cuvinte…

Definiţia schiului: este un sport care dezvoltă echilibrul în alunecare!!!!

Asta este cel mai important de ştiut şi de conştientizat!

De ce?

Alunecarea nu este un lucru natural pentru noi de aceea avem nevoie de a învăţa cum să ne păstrăm echilibrul. Tendinţa noastră este să ne lăsăm pe spate în momentul alunecării.

Am început cu încălzirea! Lucru care l-am văzut foarte rar la schiori! Este o mare greşeală să nu se facă un pic de strech înainte de orice coborâre, sau alte elemente tehnice!

Acest aspect l-am întreprins de la antrenamentele de atletism, fiecare antrenament trebuia început cu o încălzire!

De ce?

În primul rând pentru a evita accidentările, întinderile musculare, febra musculară.

Întoarcerea în “razele soarelui” a început să dea tonul mişcării şi al conştietizării schiului în picioare!

Un element foarte important pe care l-am prezentat a fost poziţia de bază în schi (poziţia maimuţei) şi lăsarea pe limba bocancului.

Am făcut mai multe exerciţii care să implice poziţia de bază, printre care şi alunecarea în contrapantă, menţinând această poziţie.

Apoi am trecut la “FLEXIE” şi “EXTENSIE” de pe loc şi din alunecare!

Am fost surprinsă că fieacare cursant era foarte atent la ce explicam şi se străduia să facă cât mai corect exerciţiul. În acelaşi timp am încercat să lucrez cu fieacare în parte, pentru a corecta punctual mişcările (fiecare avea plusurile şi minusurile lui, de aceea era importantă atenţia diferenţiată din partea mea).

Când am costatat că elevii au înţeles, am trecut la următorul element, care urma PROGRESIA în exerciţii şi anume PLUGUL!

Plugul este un element tehnic care ne ajută să controlăm viteza de deplasare şi oprirea.

Majoritatea aveau tendinţa de a apropia genunchii în momentul efectuării plugului. Lucru pe care am dorit din start să îl combatem, căci este total greşit. Unii au reuşit, alţii mai au de lucrat la acest aspect!

Apoi am încercat să explic oprirea în plug la un punct fix. Cursanţii au reuşit cu brio să se oprească în dreptul băţului.

Cam astea au fost elementele pe care am reuşit să le învăţăm în 3 h de curs, fără pauză!!!

Dar, ATENŢIE, asta nu înseamnă că deja stăpânim tehnica schiului. Nici pe departe!

Aceste elemente dacă reprezintă 5% din complexitatea acestui sport!

După părerea mea, unei persoane care prinde cât de cât repejor, îi trebuiesc cel puţin 25 h ca să poată coborî o pârtie medie, fără prea mari dificultăţi.

Pentru a ajunge la virajele paralele, punctare etc… îi mai trebuiesc încă pe atâta!!!

Citez unele feedbackuri primite din partea cursanţilor.

Marius spune:

“Am participat cu plăcere la acest curs de iniţiere, mai ales că am ajuns în mod neprevăzut. Nu am fost la primul contact cu schiul, în urmă cu mai mulţi ani am avut câteva încercări pe pârtie, dar fără un monitor de schi, încercând atunci să învăţ singur. Acum am învăţat lucruri foarte importante, de bază, pe unele le ştiam teoretic dar practic le executam greşit, iar altele au fost complet noi.

Deşi afară erau bine sub -10 grade n-am îngheţat deloc. Cele trei ore de curs trecând mult prea repede. Nu ştiu dacă am fost un elev bun, dar văzând fotografiile, eram sigur foarte concentrat.

Sper să revin cât mai repede pe partie să repet cele învăţate, lucru obligatoriu pentru eficienţa cursului.

Multumesc Felicia pentru răbdarea avută cu noi!

Felicitări pentru pentru modul de prezentare şi organizare!”

 

Tania spune:

“Am descoperit că schiul e un sport care merită şi e foarte plăcut. Nu e greu şi nici periculos deocamdată!“

Rodica spune:

“Cursul a fost prezentat bine, uşor de înţeles, ai avut grijă de noi să ne încalţi, exact ca mama, şi acum mai simt limba clăparului, deşi i-am descălţat de ceva vreme, chiar sunt sigură, i-am lăsat la Buşteni.

Ai nota 10 de la mine pentru prezenţă… aa… prezentare :p

Consider că mă descurc cu schiurile, mi-a fost util, am învăţat elemente pe care le prinsesem de la alţii greşit. În continuare va trebui să mai exersez plugul fără să-mi strâng genunchii, unii imi spun că aceeaşi problemă o am şi la alergat.

Aştept urmatoarea ocazie să mai învăţ alte elemente şi să fiu în stare să schiez din vârful pârtiei!”

 

 

Anişoara spune:

“Îţi mulţumesc pentru generozitatea şi responsabiltatea cu care ne-ai inţiat în acest sport.

Eu am apreciat foarte mult felul în care te-ai implicat, seriozitatea cu care ai tratat fiecare element şi felul în care ne-ai responsabilizat.

Eşti o profesoară excelentă şi imi doresc mult să ne revedem pentru a contiua ceea ce am început.

Imi plac metodele tale şi am descoperit că lucrând cu tine nu mi-a fost frică niciun moment. Am încredere în tine şi sunt convinsă că prin seriozitatea ta vei convinge foarte mulţi oameni să aprecieze schiul la adevarata sa valoare.

Mulţumesc încă o dată şi cu siguranţă ne vom reîntâlni!”

 

Octav spune:

“În primul rând aş vrea să iţi mulţumesc pentru că m-ai acceptat ca al unsprezecelea participant la cursul tău de iniţiere în arta schiului, din acest week-end. În continuare aş vrea să te felicit pentru răbdarea de care ai dat dovadă cu toţi cursanţii şi în special cu mine şi schiurile mele frânate.

Consider că acest curs mi-a fost folositor pentru corectarea elementelor tehnice pe care le deprinsesem greşit doar uitându-mă la alţii. Sper să se mai ivească oportunitatea şi pentru alte elemente mai complexe.

Ca element de noutate pentru mine a fost încălzirea pe care, ca orice om grăbit, iniţiatorul meu în ale schiului uitase să mi-o prezinte, şi care şi-a arătat efectele benefice a doua zi când am putut să mă scol din pat fără a-mi simţi toate încheieturile de plumb.

De asemenea îmi recunosc predilecţia de a îmi lăsa greutatea pe spate (chiar şi când îmi alunecau schiurile nu numai când mă chinuiam să le fac să înainteze) şi încerc pe cât posibil să contracarez asta. Îmi dau seama că de asta se leagă posibilitatea mea de a avansa. Lucru ce a ieşit clar în evidenţă când am urcat mai sus pe pârtie şi am încercat câteva întoarceri în plug şi unde invariabil îmi rătăceam echilibrul”.

 

 

Petre spune:

“Felicia, te-ai descurcat excelent!
Cum spuneai şi tu, faptul că nu prea ne-am folosit fundul de prea multe ori, unii chiar deloc, înseamnă ca am avut un profesor foarte bun“!
 

 

 

 

 

Adriana spune:
“Mi-a plăcut foarte mult entuziasmul cu care ne-ai prezentat şi ne-ai facut să înţelegem ce se petrece atunci când suntem pe schiuri. Ceva foarte important pentru mine a fost că ai argumentat logic de ce trebuie să fac sau să nu fac anumite lucruri. De asemeni, am apreciat interesul tău pentru ca fiecare din noi să înţeleagă şi să execute cum trebuie exerciţiile.
Îţi multumesc încă o dată că ai fost un profesor de nota 10 şi că mi-ai oferit ocazia de a învăţa corect lucrurile de bază. Iţi doresc să organizezi cât mai multe cursuri la fel de reuşite!”

Oana spune:
“Cand mai veneam la munte cu prieteni care stiau sa schieze, de multe ori incercau sa ma invete, insa imi era cam frica. Cursul cu tine a fost placut, relaxant si abordabil. Ai explicat foarte bine toate elementele si ai reusit sa ne faci sa avem incredere atat in tine, dar mai ales in noi.

Ai fost o profesoara excelenta si mi-a facut foarte mare placere sa particip.
Eu consider ca m-am descurcat binisor, iar asta m-a facut sa imi placa si mai mult.
Iti multumesc pentru initiativa si pentru rabdarea de care ai dat dovada pe frigul ala.
Iti multumesc si sper sa ne revedem cat de curand pe partie”.

 

 

 

Tudor spune:
“Daca ma intrebai pana acum 1 an, ce parere am despre cursurile de initiere in schi,sigur ti-as fi spus ca sunt neinteresante… si ca defapt “a invata sa schiezi”  inseamna abordarea partiei “cu tupeu”!
Ei!….nu e chiar asa de simplu cum credeam. Pe 24 ian  am participat la primul curs organizat de Felicia Farcas prin intermediul carpati.org, pe partia Kalinderu-Busteni.
Ok. Ca sa nu o lungesc prea mult…ziua de 24 ian 2010 mi-a schimbat total parerea despre sportul numit SCHI, abordarea lui ca incepator [si nu numai] practic…citez pe Felicia: adevaratul “echilibru in alunecare”.

In concluzie: Fratilor! Nu stiti sa schiati sau stiti dar nu foarte bine? Mergeti cu incredere la astfel de cursuri…. merita pe deplin efortul!!!
Multumim inca o data Feliciei pentru puterea si rabdarea de a sta cu fiecare in parte [si nu eram putini] si de a ne explica fiecare amanunt al acestui sport.
Nu stiu restul, dar eu cu siguranta voi merge in continuare la cursurile organizate de ea!![in limita timpului disponibil]“


 Concluzii:

Pentru mine a fost foarte interesat să lucrez cu 11 persoane. Mesajul meu a fost receptat foarte bine, a fost înţeles şi implicit, a dat roade!

Cu alte cuvinte numărul persoanelor nu m-a împiedicat să îmi desfăşor lecţia aşa cum mi-am propus, m-am ocupat de fiecare elev în parte şi cred că a fost eficient pentru fiecare dintre ei.

Profesorii la curs ne spuneau că în primele 10 h, cursantul nu are voie să cadă. Aşa s-a şi întâmplat. Exerciţiile pe care le-am transmis nu implicau căderea. Înveţi căderea după ce execuţi virajele din plug.

 

 

 

Mulţumesc tuturor pentru participare şi sper să nu vă opriţi aici cu învăţatul!

Ne revedem pe pârtie!

 

 

 

 

MASCOTA FELICITYDTP.RO!!!

FELICITYDTP.RO

Vizualizări

HTML Hit Counters

var _gaq = _gaq || [];
_gaq.push(['_setAccount', 'UA-21965786-1']);
_gaq.push(['_trackPageview']);

(function() {
var ga = document.createElement(‘script’); ga.type = ‘text/javascript’; ga.async = true;
ga.src = (‘https:’ == document.location.protocol ? ‘https://ssl’ : ‘http://www’) + ‘.google-analytics.com/ga.js’;
var s = document.getElementsByTagName(‘script’)[0]; s.parentNode.insertBefore(ga, s);
})();